AGENTIA NC TRAVEL...O VACANTA PENTRU FIECARE!

Buzias

SITUARE GEOGRAFICĂ


Buziaşul, devenit oraş la începutul anului 1956, este situat în partea de sud-vest a ţării, în Câmpia Banatului, la poalele nord-vestice ale Dealului Silagiu, pe cursul inferior al pârâului Valea Salciei, în Depresiunea Buziaşului, la o distanţă de 25 km (pe DJ 592) şi 28 km (pe cale ferată) faţă de Lugoj şi de 34 km (pe DJ 592) şi 37 km (pe cale ferată) faţă de Timişoara. În limitele actuale, teritoriul oraşului are o suprafaţă de 104 km şi o altitudine medie de 128 m.
Declarat localitate balneara inca din anul 1819, orasul propriu-zis se desfasoara pe terasa superioara a Timisului, la contactul dintre Campia Banatului de Est si dealurile banatene – Dealul Silagiu, in partea de sud-est a celui mai mare judet al tarii, judetul Timis (8.678 km² suprafata sau 3,6% din teritoriul Romaniei.

CLIMA


Aşezat în sud-vestul ţării, într-o regiune de tranziţie deal – câmpie piemontană, oraşul-staţiune Buziaş se caracterizează printr-un regim climatic temperat-continental moderat, cu caractere de trecere între climatul continental şi cel mediteranean, sub influenţele maselor de aer propagate dinspre Marea Mediterană. Evoluţia anuală a temperaturii se caracterizează printr-o periodicitate simplă, regimul termic fiind moderat, cu o medie anuală de 10,5°C.

Au fost individualizate mai multe microclimate – ale parcului, terenurilor deschise de la amonte şi aval de parcul staţiunii, iar în zona Dealului Silagiu, topoclimatul cu acelaşi nume. Măsurile referitoare la nivelul aeroionizării au înregistrat un număr mediu de 1.020 ioni pozitivi şi negativi / cm³, cu un procent de unipolaritate de 1,31. Concentraţiile de aeroioni negativi sunt mai ridicate decât cele obişnuite pentru altitudinile joase (în general circa 400-700 perechi de aeroioni negative / cm³ aer). La nivelul staţiunii concentraţia de aeroioni negativi se situeaza între 800-1270 / cm³ aer.

APELE MINERALE


Apele minerale ocupă un loc foarte important, dat fiind rolul lor în dezvoltarea social-economică a oraşului-staţiune Buziaş.
Una dintre legendele locale afirmă că „la început satul Buziaş era răsfirat. Ici, colea se ridica câte o casă construită din bârne, acoperită cu paie şi trestie. Ocupaţia de bază a locuitorilor era munca pământului şi creşterea animalelor. În întreg hotarul aşezării era mare lipsă de apă de băut. La un singur sălaş, aşezat într-o pădurice frumoasă, exista apă bună, în apropierea casei în care locuia moş Bizieş, un batrân bun şi sfătos. Sătenii au băut apa de la izvorul moşului şi gustul acrişor şi răcoritor al ei a făcut ca numărul lor să crească. Cu timpul tot mai mulţi săteni şi-au mutat locuinţele lângă izvorul cu apă acrişoară”. Locul izvorului era în parcul staţiunii, iar urmaşii bătrânului sfătos, cu timpul, au dat numele aşezării de Baziaş, aşa cum şi astăzi o pronunţă bănăţenii.
În memoria lui, în anul 1984 s-a amenajat buveta „Izvorul moş Bâzieş ” care are pe soclul vestic notată succint legenda bătrânului, iar pe cel estic indicaţiile terapeutice ale apelor provenite de la izvor.
Potrivit documentelor din arhiva staţiunii, prima analiză chimică a apelor minerale a fost realizată în anul 1805, fiind printre primele efectuate în ţara noastră asupra acestui tip de ape cu conţinut ridicat de dioxid de carbon ( 1311,6 mg/litru), calciu, fier, natriu. În contextul acestor considerente se poate aprecia că „descoperirea ştiinţifică” a zăcământului hidromineral de la Buziaş a avut loc în anul 1805, an cu care începe şi cercetarea lui, devenind astfel cel mai cunoscut zăcământ hidromineral carbogazos din vestul ţării.

SCURT ISTORIC


Atestarea documentară a localităţii datează din anul 1369, sub numele de Buzus şi Bozas.
Trei dintre cei mai cunoscuţi specialişti, botanistul Al. Borza şi arheologii Dumitru Tudor şi Liviu Mărghitan, şi-au exprimat opinia că apele minerale de la Buziaş erau folosite încă din vremea romanilor. Astfel:

• Al. Borza afirma: “Buziaşul a fost cu certitudine cunoscut şi exploatat, căci s-au aflat acolo conducte de apă romane si cărămizi. Numele roman al localităţii nu ne-a fost transmis” (Banatul în timpul romanilor, Timişoara, 1943, p 85).
• Profesorul Dumitru Tudor scria: “Avem dovezi arheologice că în epoca romană s-au folosit în Banat şi apele minerale de la Buziaş. În preajma izvoarelor minerale se înjghebase o mică aşezare balneară, dovedită astăzi prin zidării, conducte de teracotă, monede, cărămizi, sculpturi şi inscripţii pe piatră, din păcate toate împraştiate, fără a fi studiate în prealabil”(Oraşe, târguri şi sate în Dacia romană, Bucureşti, 1968, p. 55).
• Arheologul Liviu Mărghitan susţine că Buziaşul şi Băile Herculane “au fost căutate în antichitatea daco-romană pentru condiţiile lor speciale, curative… Resturile de clădiri, părţi din conducte de apă, monumente de piatră, ţigle şi monede, semnalate aici încă din secolul precedent, lasă să se întrevadă existenţa unei staţiuni de tratament din secolul al XIII – lea e.n.”
Redescoperirea zăcământului hidromineral (apa minerală şi dioxidul de carbon) s-a produs între anii 1796 – 1805 având un rol deosebit de important în evoluţia aşezării, întrucât în 1811 s-a deschis primul sezon balnear organizat, totodată înfiinţându-se Staţiunea Balneară. Valoarea terapeutică a apelor minerale a devenit cunoscută în scurt timp atât în Ungaria cât şi în ţările vecine, Buziaşul fiind “locul cel pentru izvoarele cele tămăduitoare şi într-alte stăpâniri cunoscute şi unde oamenii din locuri însămnate şi îndepărtate se adună”.

Buziaşul, în 1819, este declarat localitate balneară. Tratamentul se va realiza până la sfârşitul secolului al XIX-lea prin cură internă, consumul apei minerale fiind de bază (se tratau anemii, afecţiuni ale aparatului urinar, ale colonului, stomacului, ficatului, ale căilor respiratorii, boli ginecologice, boli de nervi etc.).

Ca o recunoaştere a importanţei staţiunii, Buziaşul a fost, între 22-26 august 1886, gazda celui de-al XIII-lea Congres al medicilor şi naturaliştilor din Ungaria şi Transilvania, la care au participat specialişti din Europa şi Asia. O altă dovadă a prestigiului de care se bucura staţiunea este vizita făcută, în septembrie 1898 de împăratul Franz Josef şi moştenitorul tronului prinţul Franz Ferdinand.

Dezvoltarea ulterioară a staţiunii a fost marcată de descoperirea în anul 1903 a stratului acvifer artezian, ce a permis introducerea tratamentului maladiilor cardiovasculare prin cura externă (băi în apă minerală puternic carbogazoasă încălzită).

Din 1990, Băile Minerale se află sub administrarea S.C. TRATAMENT BALNEAR BUZIAŞ S.A. cunoscând astfel o nouă perioadă de prosperitate. Azi activitatea curativă, intens modernizată, acordă bolilor cardiovasculare un loc central.

Principala staţiune a judeţului Timiş, care datorită apelor sale figurează în marile enciclopedii ale lumii, precum aceea a savanţilor italieni M. Messini şi C.G. Lollo “Aque minerali del mondo” sau “Precis d`hydrologie” a omului de ştiinţă francez A. Morette, s-a impus pe plan naţional şi în străinătate.
Premierele naţionale efectuate pe tărâm medical în staţiunea Buziaş au motivat parcurgerea istoricului utilizării balneare a apelor minerale în speranţa că vizitatorul de astăzi îşi va putea explica calitatea deosebită a serviciilor medicale de care beneficiază.